Împreună cu Marius Ciocan, în această seară vom bloga live de la concertul Metallica. “Vom” e impropriu spus, pentru că la concert e doar Marius, el va furniza pozele, iar eu mă voi ocupa de problema postării pe net.

Pozele vor apărea în acest post, în ordinea primirii lor.

Doamne, au trecut 10 ani de când i-am văzut la Bucureşti. Aveam 23 de ani.
Am îmbătrânit…

Momentan, plouă de se cacă copiii pe ei de frig.
Citeşte mai departe »

Abundă messengerul meu cu întrebări despre rezultatele mutării de pe arhiblog.com pe arhiblog.ro. Ca să nu mă stresez, că sunt un tip ocupat, vă scriu aici tuturor.

1. A meritat din punct de vedere al imaginii. Astăzi când mi-a citit numele blogului pe post, m-am simţit altfel, suna altfel, arhiblog punct ro.
2. A meritat din punct de vedere al traficului. Traficul direct mi s-a dublat. Teoria mea este că foarte mulţi băgau arhiblog.ro în browser, vedeau că nu merge şi îşi vedeau de drum. Poate mă înşel, dar statisticile nu mint.

În schimb, dacă traficul tău se bazează pe google, nu îţi recomand să te muţi. Pentru că, odată cu mutarea, se pierde şi relevanţa ta în căutările din google. Pur şi simplu nu ai suficientă vechime ca să apari în prima pagină de căutări. Plus că dacă treci cu toată baza de date, google va vedea vechiul continut ca duplicate content şi te va sancţiona ca atare.

De la un trafic din care aproximativ 55% provenea din google, am ajuns să am 16%, ceea ce este infect. Cred că nici piticu nu e aşa de jos. Dar, la mine cel puţin, a compensat prin accesările directe.

Aşa că, dacă nu vă pasă prea mult de traficul din google, vă recomand cu tărie schimbarea pe dot ro.
Dar oare la câţi nu le pasă de google?

Da, după atâta timp, încep să îmi fie şi mie recunoscute meritele din câmpul muncii bloggeristice.
Aşa că azi am prestat la matinalul CTV, care este un post local din Constanţa.

Ce să zic, pentru o primă intrare într-un studio, mi-a plăcut FOARTE mult. M-am simţit ca peştele în apă, iar prezentatorii au avut grijă să mă facă să mă simt perfect.
Nevasta zice că am fost perfect, eu zic că nu.

Mai ales că la despărţire, probabil de emoţie, i-am urat tipului “O seară bună”.

Vând Nova din 1999, în perfectă stare de funcţionare. Da, este Nova care a trecut munţii mergând cu şoclul tras. Iar dacă nu mă credeţi că maşina e perfectă, am şi dovada.

Dovada este amenda primită astăzi prin curier, de la poliţia din Râmnicu Vâlcea, pentru depăşirea vitezei legale.
A se reţine că mergeam cu şoclul tras şi în 2 bujii.

Deci Nova mea rulez!

Aţi văzut vreodată videoul ăsta? Întreb ca să ştiu şi eu dacă e real sau nu, că am rămas cu o mare durere de cap.

Daca nu mai merge pe viddler, e aici

Gânduri de femeie pe drumurile patriei.

• Lungimea nu contează, adevărat. Dar grosimea e primordială.
• Dacă mănânci aripioare de la kentucky, oare se dublează plăcerea în cazul sexului anal?
• Femeile se gândesc la sex mai mult decât bărbaţii. Din fericire, la ele rezultanta e o dâră de melc, nu o cochilie.
• Să mă căsătoresc cu altcineva dacă mori? Fii serios, a 2 a oară nu mai greşesc.
• Las-o mai moale. Da da, pedala de acceleraţie, că de restul ne-am lămurit.

Enel Dobrogea trece prin nişte transformări. Bune, după părerea mea. Faţă de anul trecut, când mai aveam un pic şi le dădeam foc, oamenii au început să se mişte.

În ce sens? Au început şi ei să emită facturi, o dată la două luni, deci, în sfârşit, pot plăti curentul prin internet banking.
Dar nu asta e faza tare.

Am fost azi să plătesc lumina. De obicei, acolo, lumea se calcă în picioare, zeci de cozi, care mai de care mai înghesuite, toţi transpiraţi, înjurând, încercând să se bage în faţă. Adică scenariul clasic al unei cozi rromâneşti ceauşiste. Scenariu întregit şi de prezenţa matusalemicilor supravieţuitori ai lui Gheorghe Gheorghiu Dej, cei pentru care viaţa fără o coadă ca lumea, nu există.

Intru eu azi, şi mă sperii. La case doar câte un om. Restul, aliniaţi pe lângă pereţi, înjurau în gura mare sistemul, UE, Enel, Băsescu.
Ce s-a întâmplat? S-a băgat un automat de bonuri. Intri, îţi iei bonul, aştepţi civilizat să apară bonul tău şi gata.

Credeţi că e bine?
Pe naiba. Vin mumiuţele, se duc, îşi iau bon, şi după aia ţuşti la coadă la casă. Coadă la care stăteau degeaba, pentru că are acces doar cel care are numărul de bon corespunzător. Şi urlete, scandaluri, cum, că eu am fost aici, dumneata îndrăzneşti să te bagi în faţa mea, animalelor. Degeaba le explica tipa de la case că incă nu le-a venit numărul, nu, că ei doar plătesc, nu au nevoie de număr. Şi dă-i, şi înjură, şi transpiră, şi blesteamă. Desigur, fără sens, pentru că tot când le-a venit rândul au intrat.

Lângă mine, două doamne, a căror vârstă combinată probabil că l-a prins pe Tudor Vladimirescu:

- Ei doamnă, ne-au luat totul nenorociţii ăştia. Ne-au luat până şi cozile. Aşa suntem noi rromânii, proşti. Nu ştim să păstrăm lucrurile bune. Stăteam toţi frumos la coadă, care cum ajungea, plătea, nu era ceartă, nu era scandal. Eh doamnă, ce proşti suntem noi, rromânii…

Le-am privit, m-am scărpinat în cur şi am plecat.
Reminiscinţe.

Tocmai ce am citit la Vali Petcu pe blog un articol despre amprentarea ţiganilor. Articol favorabil acestei idei, din motivele bine ştiute, jeg, furt, cerşetorie etc. Desigur că au apărut şi delicaţii rromâni comentatori, cei care îşi iubesc aproapele, cu sfaturi gen să-i facem săpun şi altele. E normal, rromânii sunt rasişti şi xenofobi ca formaţie. A, da, şi hoţi.

Teoretic, această amprentare ar fi în beneficiul meu, nu? Îi luăm în evidenţă pe toţi ţiganii, îi controlăm, le monitorizăm acţiunile şi cum mişcă în afara regulilor, cum ţac, la bulău.

EI BINE, NU!

Sărind peste faptul că sunt oameni şi au aceleaşi drepturi ca mine şi ca tine, lucru de care nu se mai ţine de mult cont, aş vrea doar să spun atât:

CREAREA UNUI PRECEDENT.

Acum vă convine, că sunt ţiganii la mijloc.
Ce îi va opri mâine pe guvernanţi să înceapă amprentarea…nu ştiu, femeilor sub 16 ani, pentru că pot fi victime ale violurilor mai uşor şi astfel pot fi mai bine supravegheate. Sau amprentarea tuturor celor ce achiziţionează un calculator, astfel încercându-se prevenirea infracţiunilor IT. Sau amprentarea tuturor femeilor care au născut. Sau, sau, şi mai mişto, să amprentăm toţi evreii din rromânia. SAU, ŞI MAI MIŞTO!
Să le punem o stea galbenă în piept!

Ah, dar stai asta a mai fost făcută. De către naziştii germani. Şi cei italieni. Naziştii conduşi de tatăl Alessandrei Mussolini, cea care a început toată distracţia asta. Şi care încearcă să readucă la putere credinţa în rasa superioară, de data asta nu ariană, ci romană.

Nimeni nu remarcă faptul că se deschide o cutie a Pandorei care cu greu va mai putea fi închisă? Probabil că nimeni.
Sau veţi remarca atunci când, ca vitele, cu capul plecat, veţi merge să vi se tatueze subbraţ sau pe ceafă, o serie şi un număr de identificare sau un cod de bare.
Doar e mai simplu, nu?
Şi puteţi fi supravegheaţi mai uşor.

Citesc, cam de vreo 2 săptămâni, pe diferite bloguri, care mai de care mai anonime, posturi care toate duc la o singură concluzie.
Bloggerii aşa zis celebri, odată cu vara nu mai scriu nimic, deci sunt slabi, proşti, cu nimic mai valoroşi decât ceilalţi, cei care nu sunt citiţi decât de familie şi prieteni, dar au blog “targetat”.

Nu vreau să se înţeleagă greşit, asta nu e o reacţie la vreun post la adresa mea. Dimpotrivă, observ că nimeni nu se ia de mine. Din fericire, sau din păcate.
Vreau doar să comentez puţin.

Dragilor, şi A-List bloggerii au vară. Şi ei se duc la plajă. Şi ei se duc în concedii. Şi ei se cacă şi se pişă, ca noi toţi ceilalţi. Într-un cuvânt (sic!), sunt oameni normali, ca noi toţi. De ce v-aţi aştepta ca, odată cu vara, bloggerii să nu meargă în concediu, sau să aibă chef mai puţin de scris? Doar pentru că voi credeţi că sunt zei? Nu, nu sunt, sunt oameni. Atât.

Despre calitatea scrisului. Citeam undeva dimineaţă, parcă, că de fapt bloggerii aştia mari nu scriu nimic în plus faţă de cei mici, nu vin cu nici o informaţie nouă, iar lumea îi citeşte din inerţie.

Cât de greşit… Un blog este un jurnal personal, cu evenimentele şi trăirile din viaţa fiecăruia. De ce ar fi deosebite evenimentele din viaţa mea faţă de cele din viaţa altuia? Toţi trăim, ne iubim femeile, râdem la veselie, plângem la necaz. Toţi suntem oameni. Nimeni nu vrea să fie blog de ştiri, ci doar să îşi scrie punctul de vedere. Altfel ne-am crea agenţie de presă.

Ştiţi ce face diferenţa? Felul în care scriem. Faptul că eu pot descrie şi o înmormântare într-un stil haios, îi face pe oameni să vină la mine şi a doua oară.
Faptul că eu pun pasiune în ce scriu, faptul că întotdeauna aleg albul şi negrul, nu variantele gri, faptul că ţin la convingerile mele, toate astea îi fac pe oameni să intre şi la cel ce trăieşte în ţara unde nici apocalipsa nu vine.

De ce nu vin oamenii şi la voi?
Pentru că sunteţi acri, pentru că sunteţi frustraţi, pentru că sunteţi plini de ură, pentru că aţi uitat cum e să trăieşti, pentru că întotdeauna aveţi grija caprei vecinului, pentru că strugurii sunt acri, pentru că femeia altuia e întotdeauna mai frumoasă.
Pentru asta şi pentru multe altele.

Când veţi trăi bucuria fiecărei clipe, când nu vă va mai freca grija de ce face celălalt, ci doar de ce faceţi voi, atunci veţi vedea că lucrurile se vor schimba.

Până atunci, nu pot să mă uit la voi decât cu inima grea.
Pentru că mi-e milă.

Later edit: Am observat ca s-a înţeles că m-aş fi referit la aşa zişii bloggeri mici, în titlu. Departe de mine ideea asta. Dimpotrivă, era exact citatul dintr-un blog, legat de bloggerii “mari”, cum că ar fi “de rahat’.